INDÚSTRIE, industrii, s.f. 1. Ramură a producţiei materiale şi a economiei naţionale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activităţile de exploatare a bunurilor naturale şi de transformare a acestora, precum şi a altora, în mijloace de producţie şi în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.

indústrie s. f. (sil. -tri-e), art. indústria (sil. -tri-a), g.-d. art. indústriei; pl. indústrii, art. indústriile (sil. -tri-i-)

INDÚSTRI//E ~i f. Ramură a economiei care se ocupă cu valorificarea bogăţiilor minerale, a energiei electrice, cu transformarea materiilor prime în produse fabricate. ♢ ~ grea industrie care se ocupă cu producerea mijloacelor de producţie. ~ uşoară industrie care se ocupă cu producerea mărfurilor de larg consum. [G.-D. industriei; Sil. -dus-tri-e] /<fr. industrie, lat. industria

INDÚSTRIE s.f. 1. Ramură a producţiei materiale, a economiei naţionale care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producţia uneltelor de muncă, cu extracţia materiilor prime, a materialelor şi combustibililor şi cu prelucrarea ulterioară atât a produselor obţinute în această ramură, cât şi a celor produse în agricultură. 2. (Cu determinări) Ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].