INFIRMITÁTE, infirmităţi, s.f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteşug, betegeală, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slăbiciune morală, imperfecţiune. – Din fr. infirmité, lat. inmmitas, -ans.

INFIRMITÁTE s. invaliditate, (rar) anormalitate, schilodenie, (pop.) beteşug, meteahnă, (înv. şi reg.) neputinţă, (reg.) betegie, betejeală.

infirmitáte s. f., g.-d. art. infirmităţii; pl. infirmităţi

INFIRMIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteşug. /<fr. infirmité, lat. infirmitas, ~atis

INFIRMITÁTE s.f. Stare a celui infirm; defect fizic, schilozenie, beteşug; neputinţă. ♦ (Fig.) Slăbiciune, imperfecţiune. [Cf. fr. infirmité, lat. infirmitas].