INSCRÍPŢIE, inscripţii, s.f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripţiúne s.f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.

INSCRÍPŢIE s. v. înmatriculare, înregistrare, înscriere.

INSCRÍPŢIE s. (înv. şi reg.) scriptură, (înv.) semn. (O ~ tăiată în piatră.)

inscrípţie s. f. (sil. -ţi-e), art. inscrípţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. inscrípţiei; pl. inscrípţii, art. inscrípţiile (sil. -ţi-i-)

INSCRÍPŢI//E ~i f. Text scurt, gravat sau scris pe un obiect, pentru a păstra o amintire, a consemna o dată sau a indica destinaţia. [G.-D. inscripţiei; Sil. in-scrip-ţi-e] /<fr. inscription, lat. inscriptio, ~onis

INSCRÍPŢIE s.f. 1. Text scurt gravat pe o piatră, pe o monedă etc. pentru a consacra un fapt oarecare. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare. [Pron. -ţi-e-, var. inscripţiune s.f. / cf. fr. inscription, lat. inscriptio].