INSTIGÁ, instíg, vb. I. Tranz. A întărâta, a incita, a provoca; a monta (la acţiuni duşmănoase). – Din fr. instiguer, lat. instigare.

INSTIGÁ vb. a agita, a aţâţa, a incita, a întărâta, a provoca, a stârni, a tulbura, (pop.) a sumuţa, (înv. şi reg.) a scorni, (reg.) a smomi, a zădărî, (fig.) a asmuţi, a monta. (El ~ masele.)

instigá vb., ind. prez. 1 sg. instíg, 3 sg. şi pl. instígă

A INSTIGÁ instíg tranz. (persoane) A aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a incita; a provoca; a porni. [Sil. in-sti-] /<fr. instiguer, lat. instigare

INSTIGÁ vb. I. tr. A aţâţa, a împinge la fapte duşmănoase, la dezordine; a incita. [P.i. instíg. / < fr. instiguer, cf. lat. instigare].