INSTRUMÉNT, instrumente, s.n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. Fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcţiune exclusiv gramaticală şi care nu se poate întrebuinţa singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internaţional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.

INSTRUMÉNT s. 1. sculă, unealtă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. lunetă meridiană. 3. aparat. (Un ~ pentru curăţat cartofii.) 4. (GRAM.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sunt ~ gramaticale.)

instrumént s. n., pl. instruménte

INSTRUMÉNT ~e n. 1) Obiect acţionat manual, folosit la îndeplinirea unor operaţii de muncă; sculă; unealtă. ~ de tăiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. ~ de percuţie. 3): ~ de ratificare document prin care părţile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4): ~ gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziţii. 5) Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentum

instrument folosit de catre fumatorii de pipa pentru variate operatzii legate de pregatirea fumatului pipei, in timpul fumatului si pentru cauratzarea acesteia la final.

Instrument de gospodărie folosit în trecut la confecţionarea funiilor.

1. instrument de calculat cu bile. 2.nomograma ( din fr abaque, lat abacus)

instrument (de regulã de forma unui briceag) folosit pentru îndesarea tutunului în pipã precum si pentru curatarea / desfundarea acestora.

instrument nipon cu coarde ciupite, asemănător cu harpa

INSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operaţie. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (Fig.) Persoană, lucru de care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge un scop. ♢ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internaţional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [Pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].

Instrument de mare precizie utilizat de ginecologi pentru masurarea pasaricii

Instrument in forma de manusa folosit pentru masturbare

Instrument religios folosit in practica unor culte religioase pentru colectare de substante necesare savarsirii unui ritual magic

instrument de incalzire

instrument confecţionat din tabla inoxidabilă, de formă dreptunghiulară şi rotunjit la unul din capete, folosit în panificaţie la porţionarea bucăţilor de aluat

Instrument pentru separari cromatigrafice fie pentru gaze, sau lichide. Are 5 parti componente: – sistem de alimentare; – sistem de injectie; – coloana; – detector; – sistem de colectare si procesare a datelor.

1)Instrument pentru calcule aritmetice simple,alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile colorate. 2)Grafic care serveste pentru a usura efectuara unor calcule