ÍNSULĂ, insule, s.f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părţile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelaşi fel care se diferenţiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formaţie compactă de rădăcini şi ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

ÍNSULĂ s. (GEOGR.) 1. (înv. şi pop.) ostrov. 2. in-sulă plutitoare = plaur, plavie, (reg.) cocioc, năcladă, plav, prundoi.

ínsulă s. f., g.-d. art. ínsulei; pl. ínsule

ÍNSUL//Ă ~e f. Porţiune de uscat înconjurată de apă din toate părţile. ♢ ~ plutitoare îngrămădire de vegetaţie acvatică (stuf, rădăcini, buruieni etc.) amestecată cu nămol, care pluteşte pe apă; plavie. [G.-D. insulei] /<lat. insula

ÍNSULĂ s.f. 1. Suprafaţă din scoarţa Pământului mai mică decât un continent, mărginită din toate părţile de apă. ♢ Insulă plutitoare = formaţie compactă de rădăcini şi ramuri rupte, care pluteşte pe un curs de apă; plaur. 2. Spaţiu verde în mijlocul unei străzi; refugiu. [< lat. insula].

Insula la golful Saro in fata Pireului