INTENSIFICÁ, intensífic, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face mai intens, mai puternic, mai viu; a (se) înteţi, a (se) întări, a (se) mări. – După fr. intensffier.

A (se) intensifica ≠ a (se) domoli, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) tempera, a slăbi

A intensifica ≠ a potoli, a slăbi

A se intensifica ≠ a se diminua, a se domoli, a se modera, a se potoli, a se tempera, a se slăbi

INTENSIFICÁ vb. 1. a se accentua, a se amplifica, a creşte, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori. (Viteza vântului s-a ~.) 2. v. amplifíca. 3. v. adânci. 4. a (se) înteţi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (Lupta s-a ~.) 5. v. activa.

intensificá vb., ind. prez. 1 sg. intensífic, 3 sg. şi pl. intensífică

A SE INTENSIFICÁ pers. 3 se intensífică intranz. A deveni (mai) intens; a creşte în intensitate; a se înteţi; a se întări; a se potenţa. /<fr. intensifier

A INTENSIFICÁ intensífic tranz. 1) A face să se intensifice; a accentua; a adânci. 2) (valori electrice, acustice, optice) A spori în intensitate; a amplifica. /<fr. intensifier

INTENSIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) face mai intens; a (se) înteţi, a (se) mări. [P.i. intensífic. / cf. fr. intensifier, it. intensificare].