INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mişcări vibratorii) A se suprapune compunându-şi efectele, a produce fenomenul interferenţei; p. gener. a se suprapune, a se încrucişa, a se combina. – Din fr. interférer.

INTERFERÁ vb. v. întretăia.

interferá vb., ind. prez. 3 sg. interfereáză

A INTERFER//Á pers 3 ~eáză intranz. (despre unde) A produce interferenţă. /<fr. interférer

INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferenţă, a se suprapune. 2. A se întâlni, a se încrucişa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer].