INTERFERÉNŢĂ, interferenţe, s.f. 1. Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. 2. Fenomen de suprapunere şi de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mişcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensităţii undelor prin suprapunerea lor. – Din fr. interférence.

INTERFERÉNŢĂ s. v. întretăiere.

interferénţă s. f., g.-d. art. interferénţei; pl. interferénţe

INTERFERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Întâlnire a undelor (sonore, luminoase, electromagnetice etc.) coerente, în urma căreia unele slăbesc sau se distrug, iar altele se intensifică. 2) Suprapunere a două sau mai multe fenomene, fapte, întâmplări care se întâlnesc; încrucişare. /<fr. interférence

INTERFERÉNŢĂ s.f. Întâlnire, încrucişare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc. ♦ Fenomen de suprapunere a efectelor a două (sau mai multe) mişcări vibratorii provenind din surse diferite. [< fr. interférence].

Interferenţă,interferenţe.s.f.1.Întâlnire,încrucişareçombinare a două sau mai multe fenomene,întâmplări,fapte etc.2.Fenomen de suprapunere şi de compunere a efectelor a două(sau a mai multor)mişcări vibratorii provenite din surse diferite;intensificare(sau slăbire reciprocă) a intensităţii undelor prin suprapunere lor. – Din fr.interference.