INTERIMÁR, -Ă, interimari, -e, s.m., adj. (Persoană) care exercită provizoriu o funcţie în locul titularului; ad-interim. – Din fr. intérimaire.

INTERIMÁR adj. 1. v. ad-interim. 2. provizoriu, temporar. (Comisie ~.)

interimár adj. m., s. m., pl. interimári; f. sg. interimáră, pl. interimáre

INTERIMÁR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care exercită temporar o funcţie; ad-interim. /<fr. intérimaire

INTERIMÁR, -Ă adj. (Rar) Care exercită o funcţie, care funcţionează pe timp limitat până la întoarcerea sau la alegerea titularului; provizoriu, temporar. [Cf. fr. intérimaire].