INTOXICÁŢIE, intoxicaţii, s.f. Rezultat al introducerii sau acumulării în organism a unor substanţe toxice; starea celui ce s-a intoxicat; otrăvire. [Var.: (rar) intoxicaţiúne s.f.] – Din fr. intoxication.

INTOXICÁŢIE s. intoxicare, otrăvire, otrăvit.

intoxicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. intoxicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. intoxicáţiei; pl. intoxicáţii, art. intoxicáţiile (sil. -ţi-i-)

INTOXICÁŢI//E ~i f. Stare patologică cauzată de introducerea (involuntară) în organism a unor substanţe toxice, manifestată, mai ales, prin ameţeli, vome, diaree. ~ medicamentoasă. [G.-D. intoxicaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. intoxication

INTOXICÁŢIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanţe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicaţiune s.f. / cf. fr. intoxication].