INUMÁN, -Ă, inumani, -e, adj. Care nu este uman; neomenos, crud, feroce, neuman. ♦ Care nu este caracteristic sau propriu oamenilor; p. ext. de proporţii monstruoase. – Din fr. inhumain, lat. inhumamus.

Inuman ≠ uman

INUMÁN adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.

inumán adj. m. (sil. mf. in-) uman

INUMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este uman; neuman; neomenos. 2) Care nu este caracteristic pentru oameni; neomenesc. [Sil. in-u-] /<fr. inhumain, lat. inhumanus

INUMÁN, -Ă adj. 1. Neomenos, nemilos, crud, feroce. 2. Care nu este caracteristic omului; (p. ext.) de proporţii neobişnuite; monstruos. [Cf. it. inumane, lat. inhumanus, fr. inhumain].