INVITÁŢIE, invitaţii, s.f. Faptul de a invita sau de a fi invitat; chemare; convocare; poftire. ♦ (Concr.) Document special tipărit, bilet sau scrisoare scurtă prin care cineva este invitat undeva. [Var.: invitaţiúne s.f.] – Din fr. invitation, lat. invitatio.

INVITÁŢIE s. 1. v. chemare. 2. invitare, solicitare, (înv.) poftă. (A dat curs ~ei primite.) 3. îmbiere, poftire, (rar) îmbială. (~ţii reciproce la ...) 4. chemare, convocare, invitare. (~ lor la direcţie.) 5. v. citare. 6. v. somaţie.

invitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. invitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. invitáţiei; pl. invitáţii, art. invitáţiile (sil. -ţi-i-)

INVITÁŢI//E ~i f. 1) Acţiunea de a invita pe cineva sau de a fi invitat undeva; poftire. 2) Bilet sau scrisoare prin care cineva este invitat undeva. [G.-D. invitaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. invitation, lat. invitatio, ~onis

INVITÁŢIE s.f. 1. Faptul de a invita; invitare, poftire, chemare. 2. Comunicare, scrisoare, document prin care se face o invitare formală, cineva fiind invitat undeva. [Gen. -iei, var. invitaţiune s.f. / cf. fr. invitation, lat. invitatio].