INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenţionat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius.

Involuntar ≠ intenţionat, voluntar, voit

INVOLUNTÁR adj. neintenţionat. (Un gest ~.)

involuntár adj. m., pl. involuntári; f. sg. involuntáră, pl. involuntáre

INVOLUNTÁR ~ă (~i, ~e) şi adverbial 1) (despre acţiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; făcut fără participarea conştiinţei sau a voinţei; inconştient; maşinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se află fără voie într-o anumită situaţie. /<fr. involontaire, lat. involuntarius

INVOLUNTÁR, -Ă adj. Fără voinţă, fără voie, neintenţionat. [Cf. fr. involontaire].