IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ipotétică, pl. ipotétice

IPOTÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus

IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăţi) Care sunt compuse din două judecăţi categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci“. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].