ITINERÁR, itinerare, s.n. Drum pe care se desfăşoară o călătorie, cu indicarea localităţilor parcurse; marşrut. ♦ Indicator care cuprinde staţiile şi orele de plecare şi de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.

ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.

itinerár s. n., pl. itineráre

ITINERÁR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulaţiei vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius

ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfăşoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].

ITINERÁR, itinerárii, (în gen. itineráre) s.n. ~