IVÍ, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neaşteptate), a ieşi la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.

A (se) ivi ≠ a dispărea

A se ivi ≠ a pieri

IVÍ vb. 1. v. apărea. 2. a apărea, a se arăta, a pica, (înv. şi reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci s-a ~ şi el.) 3. v. înfăţişa. 4. a apărea, a se arăta, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolţi, a se înfiripa, a înflori, a se naşte. (Un zâmbet s-a ~ pe faţa lui.) 5. a apărea, a se arăta, a se înfăţişa, a se revela, (înv. şi pop.) a se dezveli. (Câmpia se ~ în toată splendoarea ei.) 6. a apărea, a se arăta, a ieşi. (S-a ~ iarba.) 7. v. răsări. 8. a apărea, a se arăta, a miji, (reg.) a (se) iţi, a (se) slomni. (Se ~ zorile.) 9. v. face. 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a apărea, a se declara. (S-a ~ o epidemie.)

iví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ivésc, imperf. 3 sg. iveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. iveáscă

A SE IVÍ mă ivésc intranz. A-şi face brusc apariţia; a se lăsa văzut pe neaşteptate; a apărea; a se arăta; a se isca. /<sl. javiti