IZOMERÍE s.f. Proprietate a unor substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică de a avea însuşiri diferite, datorită modului diferit de aşezare a atomilor în moleculă. – Din fr. isomérie.

izomeríe s. f., art. izomería, g.-d. izomeríi, art. izomeríei

IZOMERÍE f. Proprietate a unor substanţe de a avea compoziţie chimică identică şi structură diferită. [G.-D. izomeriei] /<fr. isomérie

IZOMERÍE s.f. Însuşire a unor substanţe de a avea proprietăţi fizice şi chimice deosebite, deşi au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însuşire a nucleelor atomice ale aceluiaşi element chimic de a avea stări de energie şi, deci, proprietăţi radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie].