JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.

JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.

jinduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. şi pl. jinduiáscă

A JINDU//Í ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati