JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ţine de justiţie, privitor la justiţie; judecătoresc. ♢ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor şi dezbaterilor care au loc înaintea justiţiei. 2. Făcut prin autoritatea justiţiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

JUDICIÁR adj. (JUR.) judecătoresc, (înv.) dicani-cesc. (Procedură ~.)

judiciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. judiciári; f. sg. judiciáră, pl. judiciáre

JUDICIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de justiţie; propriu justiţiei; judecătoresc. 2) Care este înfăptuit prin autoritatea justiţiei; făcut prin justiţie. Anchetă ~ă. [Sil. -ci-ar] /<fr. judiciaire, lat. judiciarius

JUDICIÁR, -Ă adj. 1. Referitor la justiţie; 2. Făcut prin justiţie. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. judiciaire, lat. iudiciarius].