JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s.f. (Pop.) 1. Junghi (1). 2. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului; p.ext. gât, grumaz. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -ătură.

JUNGHIETÚRĂ s. (MED.) înjunghietură, înţepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură, (Simte o ~ în regiunea intercostală.)

junghietúră s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghietúrii; pl. junghietúri

JUNGHIETÚR//Ă ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulaţia coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~ătură