JURUBÍŢĂ, jurubiţe, s.f. Scul mic din fire textile înfăşurate în spire de o anumită lungime, constituind unităţi de măsură în filatură. – Jirebie¹ + suf. -iţă.

JURUBÍŢĂ s. (înv. şi reg.) sucitură, (reg.) ciulea, (Maram.) guşă, (înv.) mătărângă. (~ de mătase.)

jurubíţă s. f., g.-d. art. jurubíţei; pl. jurubíţe

JURUBÍŢ//Ă ~e f. Scul mic de fire textile continue, înfăşurate în spire, de o anumită lungime, constituind în filatură o unitate de măsură. /jirebie + suf. ~iţă