JUSTIFICÁRE, justificări, s.f. Acţiunea de a (se) justifica şi rezultatul ei; justificaţie, îndreptăţire, motivare. – V. justifica.

JUSTIFICÁRE s. 1. îndreptăţire, justificaţie logică, motivare, motivaţie, raţiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei hotărâri.) 2. logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens, temei. (Nu văd ~ acestei hotărâri.) 3. explicare, explicaţie, moti-vare. (Există vreo ~ a gestului său?) 4. v. scuză. 5. v. dezvinovăţire.

justificáre s. f., g.-d. art. justificării; pl. justificări

JUSTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) justifica şi rezultatul ei; justificaţiune. / < justifica].