LĂCOMÍE, lăcomii, s.f. Poftă pe care o are cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorinţă necumpătată de câştig, de avere etc.; aviditate. ♢ Loc. adv. Cu lăcomie = lacom. – Lacom + suf. -ie.

LĂCOMÍE s. 1. nesaţ, (livr.) insaţiabilitate, voracitate, (rar) nesaţiabilitate, (pop.) saţ, (înv.) poftă. (~la mâncare.) 2. aviditate, nesaţ, poftă. (Privea cu ~ la ...) 3. (livr.) cupiditate, rapacitate, voracitate. (~ pusă în slujba îmbogăţirii.)

lăcomíe s. f., art. lăcomía, g.-d. art. lăcomíei; pl. lăcomíi, art. lăcomíile

LĂCOMÍ//E ~i f. Caracter lacom; aviditate; cupiditate. ♢ Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strică) omenia tendinţa de acaparare dăunează bunelor relaţii dintre oameni. [G.-D. lăcomiei] /lacom + suf. ~ie