LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] – Lat. lacrima.

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioşare etc.); a plânge (uşor), a lăcrima. 2. Intranz. şi refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioşării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I.] – Din lat. lacrimare.

LĂCRIMÁ vb. v. plânge.

LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat faţa.) 3. v. plâns.

lácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lăcrimá vb (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcriméz, 3 sg. şi pl. lăcrimeáză; con. prez. 3 sg. şi pl. lăcriméze

A LĂCRIM//Á ~éz intranz. 1) (despre oameni) A plânge (uşor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoţii); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare

LÁCRIM//Ă ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima