LAVÁNDĂ, lavande, s.f. 1. (Bot.) Levănţică. ♦ Parfum extras din levănţică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.

LAVÁNDĂ s. v. levănţică.

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde

LAVÁND//Ă ~e f. Plantă erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medi-cină şi industria parfumurilor; levănţică. 2) Parfum extras din această plantă. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande

LAVÁNDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze şi flori odorante; (pop.) levănţică. ♢ Apă de lavandă = parfum extras din levănţică. [< fr. lavande, it. lavanda].