LÉBĂDĂ, lebede, s.f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre şi cu gâtul lung şi arcuit (Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ♢ Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelaţie din emisfera boreală; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

LÉBĂDĂ s. 1. (ORNIT.) lebădă cântătoare (Cygnus cygnus) v. lebădă de iarnă; lebădă de iarnă (Cyghus cygnus) = lebădă cântătoare; lebădă de vară (Cygnus olor) v. cucovă. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cobiliţa (art.), coromâsla (art.), crucea (art.), fata-mare.

Lébăda (astron.) s. pr. f.

lébădă s. f., g.-d. art. lébedei; pl. lébede

LÉB//ĂDĂ ~ede f. Pasăre acvatică migratoare de talie mare, cu gât lung, arcuit şi cu penaj alb sau negru. ♢ Gât de ~ a) gât lung şi graţios; b) conformaţie defectuoasă a gâtului. Cântecul ~edei ultima operă de valoare a unui autor ilustru. 2) art. Constelaţie din emisfera nordică. [G.-D. lebedei] /<sl. lebedi