LÉNEŞ, -Ă, leneşi, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) căruia îi lipseşte dorinţa, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneşe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneş al melcului. 3. S.m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice şi arcuite, care se mişcă încet şi stau zile întregi agăţate pe aceeaşi creangă (Bradypodidac); (şi la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eş. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.

Leneş ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor

LÉNEŞ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. şi pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaş, (Mold.) duglan, dugliş, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. şi Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

léneş adj. m., s. m., pl. léneşi; f. sg. léneşă, pl. léneşe

LÉNE޲ ~i m. Mamifer din pădurile tropicale ale Americii de Sud care se mişcă alene şi care stă zile întregi agăţat de aceeaşi creangă. /lene + suf. ~eş

LÉNE޹ ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care leneveşte; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mişcări sau acţiuni) Care vădeşte lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eş