LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. şi refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneş“ < sl.).

A se lenevi ≠ a se hărnici

LENEVÍ vb. 1. a trândăvi, (rar şi fam.) a tândăli, (rar) a tolăni, a trântori, (reg.) a migăli, a milcoşi, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoşi, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoşi, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

leneví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. leneveáscă

A LENEV//Í ~ésc intranz. A petrece vremea în lenevie; a lenoşi; a trândăvi. /Din leniv

A SE LENEV//Í mă ~ésc intranz. A se lăsa cuprins de lenevie; a deveni leneş. /Din leniv