LEUCÓM, leucoame, s.n. Boală de ochi constând în formarea unei pete albe pe cornee şi care poate duce la orbire; albeaţă. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome.

LEUCÓM s. (MED.) albeaţă, (prin Transilv. şi Ban.) preveşteală.

leucóm s. n. (sil. le-u-), pl. leucoáme

LEUC//ÓM ~oáme n. Stare patologică care constă în apariţia pe corneea ochiului a unor pete albe; albeaţă. /<fr. leucome

LEUCÓM s.n. Boală de ochi, manifestată prin formarea unor pete albe pe cornee; (pop.) albeaţă. [Pl. -oame. / < fr. leucome].