LÍBER², -Ă, liberi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care se bucură de libertate, de independenţă individuală şi cetăţenească, care are drepturi politice şi cetăţeneşti depline. ♦ (Despre popoare, state, oraşe) Independent, neatârnat, nesupus (unei puteri străine), autonom. 2. (Despre oameni) Care are posibilitatea de a acţiona după voinţa sa, de a face sau de a nu face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod. ♢ Liber arbitru = libertate absolută a voinţei omului, postulată la idealismul filozofic¹, în opoziţie cu determinismul. 3. (Despre acţiuni) Care nu este supus unei restricţii cu caracter arbitrar. ♢ Traducere liberă = traducere care redă conţinutul originalului în formele proprii limbii în care se traduce, fără să respecte riguros forma originalului. Versuri libere = rânduri de poezie neprozodică, în care normele prozodice, dacă apar, sunt aplicate necanonic, după dorinţa autorului. Intrare liberă = intrare fără plată într-o sală de spectacol, pe un stadion etc. Lovitură liberă = (la unele jocuri sportive cu mingea) lovitură acordată unei echipe drept compensaţie pentru o infracţiune sau o greşeală comisă de echipa adversă. Profesiune liberă = profesiune exercitată de o persoană pe cont propriu (fără să fie angajată permanent într-o instituţie sau întreprindere). ♢ Compus: (Substantivat) liber-profesionist = persoană care exercită o profesiune liberă. 4. (Despre timp) De care se poate dispune la bunul plac, care este în afara obligaţiilor (profesionale). ♢ Expr. (Substantivat) A avea liber = a se afla în afara obligaţiilor (mai ales profesionale) pe o perioadă de timp; a fi scutit pentru un timp oarecare de obligaţiile (profesionale) pe care le are în mod obişnuit, a putea dispune de timpul său. 5. (Despre bănci, scaune, locuinţe etc.) Care nu este ocupat, gol; neînchiriat. 6. (Despre oameni) Care nu are obligaţii faţă de alţii; neangajat, disponibil. 7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, uşor. ♢ Expr. (Adverbial) A vorbi liber = a) a ţine un discurs, o prelegere etc. fără a citi un text; b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândeşti; c) a vorbi fără perdea, obscen. (A vedea) cu ochii liberi = (a vedea) fără ajutorul unui instrument optic. Desen liber = desen artistic efectuat fără ajutorul vreunui instrument tehnic. 8. (În loc. adv.) În aer liber = în plin aer, în mijlocul naturii. Sub cerul liber = afară, într-un loc descoperit. – Din fr. libre, lat. liber.

LÍBER¹, libere, s.n. (Bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre extrase din scoarţa unor arbori. – Din fr. liber.

Liber ≠ captiv, dependent, închis, ocupat, supus, neliber, rob, sclav

LÍBER adj. 1. (înv. şi pop.) slobod. 2. v. independent. 3. autonom, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) 4. (fam.) frai. (E ~ în această seară.) 5. neînchis, neîntemniţat, (înv. şi pop.) slobod. (Un criminal încă ~.) 6. disponibil, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În ceasurile lui ~.) 7. v. necăsătorit. 8. degajat. (Are mâna ~.) 9. v. nestânjenit. 10. v. larg. 11. neînchiriat, neocupat. (O cameră ~.) 12. gol, neocupat, (înv. şi pop.) slobod. (În sală a rămas un scaun ~.) 13. v. vacant.

líber adj. m., pl. líberi; f. sg. líberă, pl. líbere

líber (bot.) s. n., pl. líbere

LÍBER ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; independent din punct de vedere social şi politic; slobod. 2) (despre state, colectivităţi) Care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independenţă socială şi naţională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfinţit prin lege; garantat de constituţie. Votare ~ă. 4) (despre acţiuni) Care se efectuează fără restricţii; care se face cu uşurinţă; nestânjenit; nestingherit. Respiraţie ~ă. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate acţiona după buna cuviinţă; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independenţă fizică şi psihică. /<fr. libre, lat. liber

LÍBER s.n. Strat de ţesut fibros prin care circulă seva la plantele vasculare. ♦ Fibre extrase din scoarţa unor arbori. [< fr. liber. cf. lat. liber – scoarţă de arbori].

LÍBER, -Ă adj. 1. Slobod; independent. 2. Care nu este supus nici unei restricţii. 3. Neocupat, gol. 4. Degajat, natural. 5. (Despre gesturi, purtări, cuvinte etc.) Necuviincios, grosolan. [< lat. liber, cf. fr. libre].