LICITÁŢIE, licitaţii, s.f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit preţul cel mai mare; mezat. [Var.: licitaţiúne s.f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

LICITÁŢIE s. (JUR.) mezat, (înv., în Mold. şi Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)

licitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. licitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. licitáţiei; pl. licitáţii, art. licitáţiile (sil. -ţi-i-)

LICITÁŢI//E ~i f. Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preţ; mezat. [G.-D. licitaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis

LICITÁŢIE s.f. Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit preţul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitaţiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].