LILIÁC¹, lilieci, s.m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanţe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. l i u l e a k.

LILIÁC², lilieci, s.m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu şoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare şi cu coada, şi care trăieşte prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus şi Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIÁC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. şi reg.) scumpie, (reg.) boroştean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. şi Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaş.

LILIÁC s. (ZOOL.; Vespertilis murinus) (reg.) şoarece.

LILIÁC s. v. salcâm.

liliác (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci

LILI//ÁC¹ ~éci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

LILI//ÁC² ~éci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu şoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare şi cu coada. /<bulg. liljak