LIMB, limburi, s.n. 1. Partea lată (şi verde) a frunzei, legată de ramură (sau de tulpină) prin codiţă. 2. Marginea gradată a scării unui instrument topografic de măsură. 3. Navă folosită la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus.

LIMB s. (BOT.) lamină. (~ al unei frunze.)

limb s. n., pl. límburi

LIMB ~uri n. Parte lată a unei frunze. /<lat. limbus, fr. limbe, germ. Limbus

LIMB s.n. 1. Partea lată a unei frunze, legată de ramură prin codiţă. 2. Marginea gradată a scării unui instrument de măsură. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creastă marginală a unei formaţii anatomice circulare. 3. Navă pentru operaţii de limbare. // s.m. (Teol.) Loc în cer unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepţilor şi ale copiilor morţi nebotezaţi, înainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].