LIPITÚRĂ, lipituri, s.f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire. 2. Pământ, lut frământat cu apă care serveşte la lipitul podelei, pereţilor etc. caselor. – Lipi + suf. -tură.

LIPITÚRĂ s. v. zburător.

LIPITÚRĂ s. (reg.) muruială. (~ la pereţii unei case ţărăneşti.)

lipitúră s. f., g.-d. art. lipitúrii; pl. lipitúri

LIPITÚR//Ă ~i f. 1) Loc unde s-au lipit două lucruri. 2) Strat de lut lipit pe pereţi, sobe etc. sau aşternut pe jos. 3) pop. Boală pricinuită de o mare spaimă sau provenită din dragoste. /a lipi + suf. ~tura