|
|
locuire. 3 rezultate gasite
LOCUÍRE s.f. Faptul de a locui undeva. – V. locui.
LOCUÍRE s. domiciliere, şedere. (~ lui acolo n-a durat mult.)
locuíre s. f., g.-d. art. locuírii; pl. locuíri
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
