LUXÁŢIE, luxaţii, s.f. Deplasare a extremităţilor osoase ale unei articulaţii din poziţia obişnuită, însoţită de pierderea mişcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.

LUXÁŢIE s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulaţie, dislocare, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, suci-tură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)

luxáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. luxáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. luxáţiei; pl. luxáţii, art. luxáţiile (sil. -ţi-i)

LUXÁŢI//E ~i f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulaţie; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.

LUXÁŢIE s.f. Deplasare a unui os din articulaţia lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxaţiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio].