MĂCIULÍE, măciulii, s.f. 1. Capăt îngroşat şi rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et.nec.

MĂCIULÍE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băţ cu ~.) 3. v. capsulă.

măciulíe s. f., art. măciulía, g.-d. art. măciulíei; pl. măciulíi, art. măciulíile

MĂCIULÍ//E ~i f. 1) Capătul îngroşat şi rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată şi dură, în care se dezvoltă şi se păstrează seminţele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.