MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. Tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. Refl. (Înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen.

A măguli ≠ a ofensa

MĂGULÍ vb. v. ademeni, alinta, amăgi, dez-mierda, încânta, înşela, minţi, mângâia, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.

MĂGULÍ vb. 1. v. linguşi. 2. v. complimenta.

măgulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măguleáscă

A SE MĂGUL//Í mă ~ésc intranz. înv. A trăi cu speranţe; a-şi face iluzii. /<sl. maguliti sen

A MĂGUL//Í ~ésc tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a flata; a linguşi; a adula. /<sl. maguliti sen