MĂRUNTÁIE s.f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale şi la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ♢ Expr. A şti toate măruntaiele (din cineva) a cunoaşte gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul fiinţei omeneşti, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor şi al conştiinţei. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.

MĂRUNTÁIE s. pl. v. mărunt, mărunţiş.

MĂRUNTÁIE s. pl. 1. (ANAT.) viscere (pl.). 2. (ANAT.) (pop.) mărunţiş, vintre, (reg.) mărunţele (pl.). (~le porcului.) 3. adânc, adâncime, afund, fund, profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În ~le pământului.)

măruntáie s. n. pl.

MĂRUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, păsări şi oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioară (adâncă) a unui lucru; adânc; străfund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutalia