MACHETÁ, machetez, vb. I. Tranz. A concepe şi executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. – Din machetă.

MACHÉTĂ, machete, s.f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (ştiinţifice), destinat discuţiei înainte de publicare. – Din fr. maquette.

MACHÉTĂ s. (înv.) izvod, pildă. (ă unui monu-ment.)

machetá vb., ind. prez. 1 sg. machetéz, 3 sg. şi pl. macheteáză

machétă s. f., pl. machéte

MACHÉT//Ă ~e f. 1) Model redus, care respectă fidel proporţia dimensiunilor şi aspectul exterior (al unui decor, construcţii, aparat sau opere de artă). 2) Text imprimat integral sau fragmentar al unei lucrări, care premerge tipărirea definitivă. /<fr. maquette

A MACHET//Á ~éz tranz. (machete) A concepe şi a executa. /Din machetă

MACHÉTĂ s.f. 1. Reproducere plastică la scară redusă a unei lucrări de sculptură, de pictură, de arhitectură, a unui decor de teatru etc. 2. Publicare (fragmentară) premergătoare tipăririi definitive a unei lucrări. [< fr. maquette, cf. it. macchietta].

MACHETÁ vb. I. tr. A concepe şi executa o machetă. [Cf. it. macchettare].