MACULATÚRĂ s.f. 1. Hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; p. ext. hârtie scrisă sau tipărită care şi-a pierdut importanţa. ♦ Hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje. 2. Fig. Scriere lipsită de valoare. – Din germ. Makulatur, fr. maculature.

MACULATÚRĂ s. v. pată.

maculatúră s. f., g.-d. art. maculatúrii; pl. maculatúri

MACULATÚRĂ f. 1) Deşeu de hârtie obţinut din operaţiile de imprimare tipografică. 2) Hârtie scrisă sau tipărită, care şi-a pierdut importanţa, folosită în calitate de materie primă la fabricarea ambalajelor. 3) fig. Scriere lipsită de valoare. /<germ. Makulatur, fr. maculature

MACULATÚRĂ s.f. Hârtie veche, deşeuri de tipografie şi de legătorie folosite pentru ambalaj sau ca materie primă pentru fabricarea cartonului. ♦ (Fig.) Literatură de proastă calitate, scriere fără valoare. [Cf. fr. maculature, germ. Makulatur].