MAGÍE, magii, s.f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, gesturilor etc. prin care ar putea fi invocate anumite forţe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc. 2. Fig. Putere irezistibilă de atracţie, de fascinare; farmec, încântare. – Din fr. magie.

MAGÍE s. 1. v. vrajă. 2. magie albă = teurgie. 3. v. farmec.

magíe s. f., art. magía, g.-d. art. magíei; pl. magíi, art. magíile

MAGÍ//E ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase. 2) fig. Influenţă puternică, incontestabilă pe care o exercită arta sau natura asupra omului. 3) Ocupaţie de magician. /<fr. magie