MAGIÚN s.n. Pastă alimentară consistentă obţinută prin fierberea şi terciuirea prunelor sau, p.ext., a altor fructe (fără adaos de zahăr). – Din tc. macun.

MAGIÚN s. (reg.) dulceaţă, (Transilv.) lictar, (Transilv. şi Ban.) miere, pecmez, (Mold. şi Bucov.) povidlă, (Transilv.) silvoiz. (A mâncat ~ cu pâine.)

magiún s. n., (varietăţi) pl. magiúnuri

MAGIÚN n. Produs alimentar, sub formă de pastă dulce, obţinut prin fierberea îndelungată a prunelor (sau a altor fructe). /<turc. macun

magiun;gem de prune,(regionalism din nordul Moldovei-Iasi)

magiun;gem de prune,(regionalism din nordul Moldovei-Iasi)