MAIDÁN, maidane, s.n. Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localităţi. ♢ Expr. (Pop.) A scoate (sau a ieşi) la maidan = a scoate sau a ieşi la vedere; a (se) arăta, a (se) face cunoscut. A bate maidanul ( sau maidanele) = a-şi pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda. – Din tc. meydan, maydan.

MAIDÁN s. teren viran, (înv.) viranea. (Jucau mingea pe un ~.)

maidán s. n., pl. maidáne

MAIDÁN ~e n. Loc viran în interiorul sau la marginea unei localităţi, unde se joacă copiii, folosit în trecut şi ca loc de desfacere a mărfurilor. /<turc. maydan, meydan