MARŞ, (1, 2, 3) marşuri, (4, 5) interj. 1. S.n. Mers, deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formaţie). ♢ Marş forţat = marş executat cu o viteză sporită faţă de cea normală. ♦ (Înv.) Distanţă parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acţiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanţe lungi. ♦ P.gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S.n. Compoziţie muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadenţa pasului unei formaţii, a unui cortegiu etc. 3. S.n. Compoziţie literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marş (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unităţi militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se goneşte un câine sau, p.gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch.

MARŞ s., interj. 1. s. (reg.) maşir. (A făcut un ~ de peste 20 km.) 2. interj. (MIL.) (rusism înv.) stupai! (Înainte, ~!) 3. interj. pleacă!, (reg.) maşir!, (rusism reg.) paşol! (~ de aici, obrazni-cule!) 4. interj. afară!, ieşi!, pleacă! (~ din cameră!) 5. interj. (reg.) jabă!, ni!, odâr!, ţibă!, ţâlea! (~, Grivei!)

marş interj.

marş s. n., pl. márşuri

MAR޲ interj. 1) (se foloseşte pentru a da comanda de pornire militarilor) Înainte marş! 2) (se foloseşte pentru a alunga un animal sau în mod grosolan o persoană) Pleacă! Afară! Marş de aici! /<fr. marche, germ. Marsch

MAR޹ ~uri n. 1) Mers ordonat şi cadenţat. A merge în ~. 2) Mişcare a unor unităţi militare (într-o anumită formaţie). ♢ ~ forţat marş executat cu o viteză mai sporită decât cea obişnuită (de o unitate militară). 3) Compoziţie muzicală cu ritm vioi, cadenţat. 4) Poezie lirică patriotică. 5) sport Probă atletică caracterizată prin deplasarea la pas. /<fr. marche, germ. Marsch

MARŞ s.n. 1. Mers, mişcare a unei trupe (într-o anumită formaţie). ♦ Acţiune militară puternică de mare amploare, îndreptată contra unui obiectiv. ♦ Probă atletică pedestră, în timpul căreia concurenţii sunt obligaţi să meargă repede fără a alerga. 2. Piesă muzicală cu ritm puternic, după care se potriveşte cadenţa pasului unei trupe, a unui cortegiu etc. 3. Poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marş (2). [Cf. fr. marche, germ. Marsch, rus. marş, it. marcia].

MARŞ interj. 1. Comandă de pornire a unei trupe. 2. Cuvânt cu care se alungă un câine; cuvânt cu care se îndepărtează în mod brutal un om. [< fr. marche < marcher – a merge].