MARCÁJ, marcaje, s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăbliţe speciale, pentru a indica turiştilor un anumit drum; p.ext totalitatea semnelor care indică un drum turistic; spec. semn convenţional care indică ceva (pe o suprafaţă, pe drumurile rutiere etc.) 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica sa întreprindă acţiuni ofensive sau să marcheze (4). 3. (În sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează scorul într-o competiţie (sportivă). – Din fr. marquage.

MARCÁJ s. (SPORT) marcare. (~ul adversarului.)

marcáj s. n., pl. marcáje

MARCÁJ ~e n. 1) Semn distinctiv făcut sau aplicat pe ceva (obiect, animal etc.). 2) sport Supraveghere a unui jucător cu scopul de a-i neutraliza acţiunile ofensive. ♢ Tabelă de ~ tabelă pe care se înregistrează rezultatele obţinute într-o întrecere sportivă. /<fr. marquage

MARCÁJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaştere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constând din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeţi, forme geometrice sau inscripţii) pe suprafaţa căii rutiere, pe borduri, pe stâlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăbliţe; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spaţiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acţiunea de a marca (3). ♢ Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afişează punctele înscrise şi rezultatele obţinute într-o competiţie. [Cf. fr. marquage].