MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara peşte, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oţet şi diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARÍNĂ s.f. Totalitatea mijloacelor de navigaţie (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) şi a unităţilor navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Ştiinţa şi tehnica navigaţiei. – Din fr. marine, it. marina.

mariná vb., ind. prez. 1 sg. marinéz, 3 sg. şi pl. marineáză

marínă (ansamblul unităţilor navale, tehnica navigaţiei) s. f., g.-d. art. marínei

marínă (pictură) s. f., g.-d. art. marínei; pl. maríne

MARÍNĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /

A MARIN//Á ~éz tranz. (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germ. marinieren

MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi şi a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă.

MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (peşte, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oţet şi diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].

MARÍNĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat şi personalul aferent. 2. Ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări. [< fr. marine, it. marina].