MATÉRN, -Ă, materni, -e, adj. De mamă, propriu mamei, care se referă la mamă; care provine de la mamă. ♢ Limbă maternă = limbă pe care o învaţă cineva din prima copilărie, de la părinţi; limbă natală. ♦ (Adverbial) Cu sentimente de mamă; ca mamă. – Din lat. maternus, it. materno.

MATÉRN adj., adv. 1. adj. (rar) mămesc. (Sentiment ~.) 2. adv. (rar) mămeşte. (Se comportă ~.)

matérn adj. m., pl. matérni; f. sg. matérnă, pl. matérne

MATÉRN ~ă (~i, ~e) Care ţine de mamă; propriu mamei; provenit de la mamă. Dragoste ~ă. ♢ Limbă ~ă limbă învăţată în fragedă copilărie în sânul familiei. /<lat. maternus, it. materno

MATÉRN, -Ă adj. De mamă, al mamei. ♢ Limbă maternă = limbă învăţată şi vorbită din copilărie, transmisă de la părinţi. ♦ adv. Cu sentimente de mamă, ca o mamă. [< lat. maternus, it. materno].