MAXÍLĂ, maxile, s.f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi şi a unor moluşte, aşezate deasupra buzei inferioare. – Din lat. maxilla.

MAXÍLĂ s. (ANAT.) falcă. (~ la unele moluşte.)

maxílă s. f., g.-d. art. maxílei; pl. maxíle

MAXÍL//Ă ~e f. Fiecare dintre plăcile chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi şi a unor moluşte. /<lat. maxilla, fr. maxille

MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feţei. 2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, aşezată deasupra buzei inferioare. [< lat. maxilla].